Sa incepem cu Polonia. In urma cu 6 ani, in aceasta tara fotbalul era practic distrus: cu greu mai gaseai in prima liga un meci care sa nu fie aranjat. Blaturile si mituirile arbitrilor se puneau la cale la cel mai inalt nivel, ca urmare interesul publicului pentru acest sport era minim, iar investitiile – inexistente. A fost nevoie de o noua lege – legea criminalitatii in sport – care a incadrat coruptia din fotbal la capitolul infractiuni si doar asa, in baza acestei legi, a putut fi declansata o lupta eficienta impotriva fenomenului.
In urma unei anchete care a durat din 2005 pana in 2011, „caracatita” din fotbalul polonez a fost lovita foarte serios. S-au inregistrat 300 de arestari (conducatori de cluburi, arbitri, fotbalisti, oficiali ai federatiei), 38 de pedepse cu inchisoare intre 9 luni 4 ani si amenzi de peste 1,2 milioane de zloti (cca 400.000 de euro). Si interesant este ca toata aceasta ancheta a fost facuta peste capul FIFA, al carei regulament interzice amestecul Statului in treburile federatiilor nationale de fotbal (?).
Scandaluri de coruptie similare au fost (si sunt in continuare) si in Italia, Grecia sau Turcia, tari mai temperamentale si cu oarecari inclinatii spre actiuni de acest gen. Surprinde in schimb faptul ca asemenea scandaluri se intalnesc si in campionatele Belgiei, Austriei, Elvetiei, Germaniei. Da, campionatul Germaniei, un campionat foarte serios, foarte disputat si care se bucura de cea mai mare medie de spectatori pe meci din Europa, nu este nici el ocolit de blaturi si mituiri.
Cel mai celebru caz din ultimii ani este cel al arbitrului Robert Hoyzer, condamnat la trei ani de inchisoare si suspendat pe viata din fotbal dupa ce s-a dovedit ca a castigat sume uriase pariind pe rezultatele unor meciuri pe care el insusi le arbitra. Primele suspiciuni au aparut la un meci din Cupa Germaniei, in 2004, intre o echipa dintr-o liga inferioara (Paderborn) si mult mai celebra Hamburger SV. In mod normal, Hamburger SV n-ar fi avut cum sa se impiedice de acest adversar, dovada ca a si dat rapid doua goluri, dar Hoyzer avea alte planuri: asa ca l-a eliminat fara motiv inca din prima repriza pe atacantul Emile Mpenza, apoi a acordat echipei Paderborn doua penaltiuri absolut gratuite. Scorul final: 4-2 pentru Paderborn.
S-a dovedit ulterior ca Hoyzer era in legatura cu o retea germano-croata de pariuri implicata in masluirea meciurilor din fotbalul german, in liga a doua in special. Ancheta a dus la arestarea a 25 de persoane, dintre care 14 jucatori si 4 arbitri, dar acesta era doar varful aisbergului. Reteaua avea ramificatii foarte largi, care ajungeau la oficiali UEFA, si viza nu numai meciuri din Germania, ci si din Liga Campionilor, din Liga Europa si chiar meciuri la nivel de nationala care contau pentru calificarea la turneele finale.
Procurorii au descoperit ca membrii retelei aveau acces la listele de arbitri cu o saptamana inainte de disputarea meciurilor, in conditiile in care aceste liste nu se fac publice decat cu 48 de ore inainte si doar 12 persoane din Comisia de Arbitri a UEFA stiu exact ce nume apar pe ele.
Capul retelei, germano-croatul Ante Sapina a marturisit ca a aranjat cca 300 de meciuri, printre care si o partida din preliminariile Cupei Mondiale 2010, dintre Liechtenstein si Finlanda, oferindu-i 52.000 $ arbitrului Novo Panici - acesta s-a achitat prompt de obligatii, inventand pur si simplu un penalty (ulterior a fost suspendat pe viata de catre UEFA). Dar, cum spuneam, au mai fost trucate meciuri si din Liga Campionilor, din Liga Europa, precum si din campionatele Germaniei, Elvetiei, Austriei, Belgiei, Ungariei, Croatiei sau Sloveniei. Ante Sapina si membrii retelei sale au castigat doar in sezonul 2008-2009 peste 3 milioane de euro din pariuri.
Sa nu ramanem insa cu ideea ca blaturile si coruptia din fotbal afecteaza doar campionatele interne, ca fenomenul este oarecum unul local si ca in rest, la nivel de top, situatia e OK. Nu-i adevarat. Avem destule cazuri de meciuri aranjate, disputate la turneele finale ale campionatelor mondiale, sub ochii unui mapamond intreg. Mentionam doar doua exemple:
• Argentina – Peru 6-0, la CM 1978 (Argentina avea nevoie de o victorie cu 4-0 pentru a accede in finala, in detrimentul Braziliei);
• Germania – Austria 1-0, la CM 1982 (la acest scor ambele echipe se calificau in faza superioara a competitiei, orice alt rezultat aducea automat eliminarea uneia dintre ele).
Concluzia? Fotbalul nu inseamna numai ce se vede pe teren. Sunt multe manevre de culise care nu pot fi scoase la iveala decat printr-o implicare hotarata a politicului, asa cum s-a intamplat in Polonia. Retineti insa ca rezultatul unui meci poate fi decis mai usor decat credeti, prin arbitraj sau mituiri de jucatori, fara ca acest lucru sa fie evident pentru publicul spectator.
Oricum, toate scandalurile mentionate mai sus par un moft pe langa ceea ce se intampla in India: acolo, doua echipe angajate in lupta pentru un titlu regional au castigat in ultima etapa cu 55-1, respectiv 66-1.