Se afișează postările cu eticheta Tecau. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Tecau. Afișați toate postările

Steaua la un pas sa a da lovitura în Germania


„Militarii” au început curajos, tânărul L. Filip expediind un șut la poarta șvabilor” încă de la prima acțiune a partidei. Numai că deschiderea de scor le-a aparținut nemților, Ibisevici finalizând, cu capul, o centrare de pe stânga.
Nici n-au apucat, însă, gazdele să se bucure pe deplin că Steaua a și egalat. Adi Popa l-a lansat excelent pe Nikolici, acesta a fost blocat de portarul Ulreich, dar mingea a ajunsla Chipciu, care a marcat. Szukala a fost aproape de a-i aduce pe steliști în avantaj în minutul 30, când a reluat cu capul puțin pe lângă bară, iar la poarta cealaltă, Cacau, Ibisevici și Gentner i-au dat emoții lui Tătărușanu.
În startul reprizei secunde, cei din Stuttgart au pus o presiune fantasatică, iar Tătărușanu a fost la un pas de a o „comite” din nou, ieșind aiurea pe o centrare. Portarul Stelei s-a revanșat însă la faza imediat în următoare, când a blocat din situație de unu contra unu, după o gafă a lui Pârvulescu. Românii au fost ajutați și de șansă, Cacau trimițând de două ori balonul în transversală!

În minutul 80, Adi Popa a scos un penalty, pe care Rusescu l-a tranformat și se părea că Steaua va da lovitura în Germania. Din păcate, peste cinci minute, Niedermeier a scăpat din marcajul lui Chiricheș și a reușit să-i salveze pe „șvabi” de la eșec.
În celălalt meci din Grupa E, FC Copenhaga a câștigat cu scorul de 2-1 partida de pe teren propriu cu Molde. În etapa viitoare, programată pe 4 octombrie, Steaua va juca acasă cu FC Copenhaga, iar VfB Stuttgart se va deplasa în Norvegia, pentru partida cu Molde.

Pentru partida de la Stuttgart, Laurențiu Reghecampf, antrenorul Stelei, a pregătit o surpriză. După 6 luni, mijlocașul Andrei Prepeliță a început un meci ca titular! Fostul jucător al Universității Craiova a suferit, în martie, o ruptură a ligamentelor încrucișate, iar de atunci, singura sa apariție pe teren a avut loc în repriza a doua a partidei câștigate de „militari”, pe teren propriu, cu scorul de 3-0 în fața lituanienilor de la Ekranas, din manșa secundă a play-off-ului Ligii Europa. Prepeliță a jucat la Stutgart doar în prima repriză, fiind schimbat la pauză.
Laurențiu Reghecampf, antrenorul în vârstă de 37 de ani al Stelei, n-a rămas repetent la germană, limbă al cărei fan este, după ce a evoluat timp de nouă ani în primele două divizii ale Bundesligii.


Andreea Bododel

Nunta la Steaua: Tibi Balan a lasat-o  pe Andreea Bododel !



Evenimente majore in viata lui Tibi Balan! Fotbalistul echipei Steaua Bucuresti a lasat-o insarcinata pe frumoasa Andreea Bododel, iar acum urmeaza nunta. Si botezul!
Desi nu a reusit inca sa confirme la Steaua, Tibi Balan marcheaza din plin in viata personala .

Relatia cu Andreea Bododel a devenit una cat se poate de serioasa, iar in scurt timp fotbalistul va juca la... nunta. Urmeaza un copilas, rochie de mireasa si un botez! 

Zilele trecute, bruneta i-ar fi dat vestea cea mare lui Tibi, iar raspunsul s-ar fi concretizat printr-o cerere in casatorie. Potrivit sursei citate, cei doi porumbei vor pleca intr-o vacanta la Paris, pentru a sarbatori evenimentul.

Pentru a-si multumi iubitul din ce in ce mai gelos, Andreea Bododel a lasat-o mai moale cu defilarile in chilotei si pictorialele sexy.   



Aviatia Romana - Aeromodele

Spad-ul gata de zbor

Asadar, ramasesem sa montez impreuna cu Ilinca macheta 1:72 a unui avion biplan de vanatoare francez Spad XIII C1, din Primul Razboi Mondial. Poate merita sa ne aplecam, inainte de istoria ilustrata a montajului, asupra avionului in sine si a istoriei lui. Pana sa-mi cumpar modelul, recunosc ca nu stiam multe despre acest aparat. Mai precis, din RM 1 imi erau cunoscute aparate precum Nieuport (aflate si in dotarea Aviaitei Romane), Stopwith Camel, Albatros, Fokker (am incercat acum cativa ani, fara succes sa montez un model de Fokker D VII, dar macheta a fost prea proasta si sta partial montata intr-o sacosa, asteptandu-si un trist sfarsit, ca orice rebut). Ca sa vedem cum arata aparatul nostru la 1918, propun imaginea de mai jos, preluata de pe Wikipedia.


  1.   Ce să mai citim?

  2.   Robot pe Marte

  3. Tatăl fondator al Uniunii Europene.            

  4. Colonizarea de pe Marte !

  5.   Ne pregătim pentru Marte

  6. Colonizarea Marte poate determina umanitatea să-și modifice ADN-ul ?

  7. Cine mai urăște să poarte mască?



Intrat in lupta in partea finala a conflictului, Spad-ul a facut diferenta in fata lui Fokker. Nu trebuie sa uitam conditiile in care se zbura pe atunci, cu motoare de maxim 200 cp (in RM 2 puteri instalate de 1000 cp ajungeau cel mult pentru un sfarsit onorabil in lupta), cu structuri metalice precare si cu multa, multa panza pe fuzelaj si aripi. Aparatele vremii nu zburau mai sus de 5.000 m, pentru ca aveau cabinele deschise, deci nici vorba de presurizare, iar majoritatea luptelor se dadeau la cateva sute de metri altitudine, permitand chiar interventia infanteriei in lupta (se pare ca asul german, von Richthofen, sau Baronul Rosu, chiar a pierit de glontul unui anonim mitralior australian de la sol si nu in lupta cu aviatia aliata. Adeseori motoare prea puternice sau plonjoane prea bruste provocau dezintegrarea aparatelor in aer. Salvarea cu parasuta tinea mai degraba de sansa divina, decat de tehnica sau pregatire. Scaune catapultabile nu existau. In ce priveste armamentul, majoritatea aparatelor aveau 1 - 2 mitraliere, sincronizate cu elicea. Procedeul este simplu si se poate realiza mecanic: cadenta de tragere a mitralierei poate fi controlata de arborele cotit, astfel incat arma sa nu declanseze in momentul in care palele elicei se aflau in dreptul tevii armei. Ca sa nu ne facem iluzii, fereastra de timp disponibila era de zeci de ori mai lunga decat timpul necesar celor doua pale ale elicii sa treaca prin dreptul mitralierei. Se pare ca procedeul a fost inventat de un inginer roman. Ca un detaliu legat de aviatia si antiaeriana Armatei Romane in RM 1, se pare ca aviatia s-a descurcat onorabil, in ciuda unei inferioritati numerice si tehnice evidente (cateva zeci de avioane Nieuport, depasite inca la 1916, versus sute, inclusiv Fokker D VII si aerostate pentru bombardamente), iar despre antiaeriana, dotata in special cu tunuri franceze si mitraliere, se pare ca a fost cea mai eficienta din razboi.

Romania a intrat in RM 1 dotata cu aparatele Vlaicu 1, de la 1910. Aurel Vlaicu a pierit in 1913, cand a incercat sa traverseze Carpatii cu un alt aparat creatie proprie, mostenirea lui a ramas, intr-un final suntem una din primele natiuni care au folosit aviatia in lupta, din intreaga lume. Imaginea de mai jos este preluata din nou de pe Wikipedia.



Bun, sa trecem la montajul machetei noastre. Primul pas: pregatirea. Din constatarile mele, numarul bavurilor pe repere era destul de mare. Bavurile sunt suparatoare, daca piesele sunt foarte mici, se complica si mai tare. Unele dintre piese aveau si 4 - 5 mm in diametru si 0,5 mm grosime, dar erau pline de bavuri. Noroc ca nu cred ca aveam mai mult de 35 - 40 de piese de montat, cu bavuri, cu tot. Instrumente necesare: pila, bisturiu (complicat, cu copilul de 5 ani si jumatate langa mine, trusa stomatologica: sonda, pensa, foarfeca chirurgicala, cleste pentru taiat, adeziv Revell, nu Super Glue, veioza si lampa de speolog. Dupa cum se vede, sunt bine dotat, multumita contributiei Olgutei si a truselor ei stomatologice. 



Dupa cum se vede, moralul era foarte bun, Ilinca abia astepta sa incepem. 

Si am inceput. Prima parte, montajul fuzelajului, a pilotului si a capotei motorului, cu mitralierele. Operatiunea a fost destul de simpla, pentru ca aveam totusi de-a face cu piese mari, usor de manipulat. Mi-ar fi placut mai multe detalii, dar merge si asa, cu o usoara tristete ca nu se ridica la nivelul unui I-15 montat acum cativa ani, care avea si mitraliere si parbriz, din cate imi amintesc. Spre bucuria mea, Ilinca a pus mana pe camera si mi-a facut unele fotografii. Foarte bine, am dovada ca eu am montat aparatul si nu fi-mea. :-)



Dupa cum se vede, lumina este foarte importata in modelism. Pentru cine se intreaba cum ma descurc cu lumina care bate dinspre dreapta, trebuie precizat ca sunt stangaci. Lampa de speolog o folosesc pentru intarirea contrastelor. Cred ca in imaginea de mai sus dedeam de zor la pila, pentru ca e mult de lucru la un model cu aproape fiecare piesa plina de bavuri. 

In principiu respect instructiunile de montaj. Arareori se intampla, oricum, sa poti lucra in paralel la mai multe repere sau sa poti schimba ordinea de montaj. In cazul dat, a fost exclus sa ma abat de la schita. Pur si simplu pasii erau logici. Un punct in favoarea celor de la Revell. Dupa fuzelaj a urmat coada aparatului, adica ampenajul vertical si cel orizontal. Simplu de montat, rezultat satisfacator (a trebuit sa dau la pila si sa mai decupez pe alocuri ca sa se potriveasca piesele).


Pentru intarirea contrastului am folosit o coala de hartie verzuie, pusa peste plicul maroniu (de fapt, cam de aceeasi nuanta cu a machetei) pe care lucram. Lectia contrastelor e foarte importanta in modelism, pentru ca se lucreaza cu piese mici, cu scule stralucitoare si la lumina destul de puternica. Asa ca, ferice de cei care poarta ochelari pigmentati sau care nu au probleme cu contrastele. 

Astazi mi-am propus sa fiu multifunctional, Olguta fiind plecata la maratonul de Zumba de week-end. Asadar, pe langa montajul machetei, mi-am propus sa distrez copilul, prin implicarea in proces, dar si sa gatesc un delicios pui la rotisor pentru familia mea. In imaginea de mai jos, Ilinca inspectand cuptorul in care puiul se desavarsea dupa reteta secreta, care contine doar foc, sare si o foaie de dafin rupta in doua.



Partea complicata cu spiritul renascentist este ca trebuie sa faci unele compromisuri si ca specializarea e un deziderat imposibil de indeplinit. Mai precis, Ilinca la un moment dat s-a plictisit de privit si de primit explicatii (eu credeam ca un copil de 5 ani si jumatate abia asteapta sa afle cum e cu principiile aerodinamice, cum e cu suprafetele portante, la ce servesc eleroanele, deriva, ce calibru au mitralierele de bord, de ce sunt palele elicii inclinate). Mai degraba decat sa afle despre avioane, fi-mea s-a consolat cu o cutie de cereale, cu doua duzini de carioci (Filzstifte in germana), cu o bucata de lemn pe care a picat-o si a cioplit-o. N-as spune ca m-a cuprins tristetea, oricum inca imi indeplineam misiunea onorabil, avionul crestea sub ochii mei, fi-mea desena si rontaia, sub ochii mei, puiul se facea la cuptor, sub ochii mei. Eram deci stapan pe situatie, eram un barbat adevarat. 

Sa revenim la avion, care intre timp a primit tevile de esapament, in sfarsit niste detalii, precum si cadrul de sustinere a aripii superioare. Aripa inferioara se lipeste de aparat intr-o gaura din fuzelaj, aripa superioara insa nu sta decat in sase suporti destul de subtirei. Teoretic ar trebui sa incarc macheta si cu firele de ancorare, dar nu sunt atat de priceput, asa ca voi lasa aparatul cu aripile prinse doar in suportii de plastic. Desigur ca turnarea lasa mult de dorit, dar, pana la urma, conteaza sa arate a avion, nu sa zboare. Deci, am montat aripile, intai cardrele pe aripa inferioara, apoi aceasta de aparat, apoi aripa superioara peste. Aici am constatat ca nu toate piesele se ating de aripa superioara. Ghinion, deci adeziv in completare. Oricum eu completez peste tot cu adeziv, ca am din belsug, iar acesta se acopera la randul lui cu vopsea, daca voi intentiona vreodata sa vopsesc macheta. Eu, de regula, las machetele la culoarea lor, pentru ca nu am deloc mana pentru vopsire, nici un aerograf sa ma ajute.

Cam asta a iesit dupa montarea aripilor. Am constatat la un moment dat ca nu sunt nici aliniate, dar nu mai aveam ce face. Cum spuneam, aparatul e de expus, nu de incercat in zbor. Pentru un model functional inca nu am gasit o solutie, am ideile, am materialele, am telecomanda si motoarele, dar nu am timpul si curajul necesare. Daca tot eram la partea inferioara a aparatului (am intors aparatul cu capul pilotului in jos, ca sa mai preseze pe lipituri), am decis sa montez si trenul de aterizare. Am fost inspirat ca am adus si pensa stomatologica. In veac nu as fi reusit sa prind toate piesele acelea mici cu mana goala. Am totusi maini destul de mari, la cei 188 m ai mei.




Sa nu ne imaginam ca m-am dedicat intrutotul doar activiatilor de entertainment pentru fi-mea sau de montaj al aparatului sau de rotisare a puiului. Ar fi fost si culmea sa nu sune telefonu, sa nu ma intrebe vreun vecin de ce nu are caldura ca de 15 februarie. Bine ca mi-am pus si eu in timp intrebarea de ce la + 15 grade afara primim caldura doar cat sa inmoaie 2 - 3 elementi ai caloriferului, astfel incat am dat din nou dovada de competenta, ca presedinte de asociatie de bloc ce sunt: rabdare si incredere, garantat de Gerul Bobotezii vor dudui toate caloriferele. 

Ilinca si-a facut si ea datoria, inca o fotografie cu mine la datorie meritand sa completeze aici relatarea mea. Imi pare rau doar ca nu am tinut cont si de timpii necesari montajului, m-am gandit ca la doua ore cat mi-a trebuit sa montez avionul, sa ma intretin cu fi-mea si sa rotisez puiul si sa raspund intrebarilor despre caldura din bloc, nu merita sa inregistrez timpul necesar pentru fiecare pas in parte.


Ultimii pasi: montarea inelului motorului, cu elicea, precum si a rotilor a fost o formalitate. De retinut ca elicea nu se lipeste, ca sa poata fi rotita, iar capacele trebuie intai lipite de roti, apoi se monteaza fiecare roata in parte pe trenul de aterizare. La prima roata nu am stiut, a trebuit sa o demontez si sa refac ansamblul, noroc ca adezivul nu facuse inca priza. Apropo de trenul de aterizare, primul care a folosit un tren de aterizare cu roti gonflabile a fost Traian Vuia. A fost unul dintre cele mai importante progrese in aviatie, dupa cum se stie nici astazi nu se folosesc pe avioane altfel de roti.

A sosit momentul final, la care aparatul este complet. Mi-am permis sa-l fotografiez tinandu-l in mana care i-a dat forma. Sunt destul de mandru de mine, ca am reusit sa nu ma iau la tranta cu Ilinca si ca nici nu am carbonizat puiul. Dupa cum cred ca s-a inteles de la bun inceput, nu mi-am pus mari sperante in calitatea machetei, maine sper sa-i dea Ilinca o pictura care sa ascunda toate defectele de fabricatie, dupa care voi expune aparatul alaturi de I-15 la birou. 


Cam asta ar fi pe sambata, 22 octombrie 2011. Succes tuturor celor care s-au lasat inspirati de mine si s-au apucat de montat avioane, nave, tancuri, masini sau diorame. Investitia nu e foarte mare, instrumentarul se poate improviza (merg si pensele pentru aranjat sprancenele si cutter-ele mici), iar satisfactia e suficient de mare.

Desigur ca nimic din cele relatate de mine mai sus nu mi-ar fi reusit fara sprijinul Olgutei si Ilincai, carora le multumesc ca sunt o familie minunata si iubitoare.

PS duminica am constat ca trenul de aterizare a cedat sub greutatea aparatului (probabil 15 grame). L-am intarit cu adeziv, cred ca e in regula acum.

SÂMBĂTĂ, 22 OCTOMBRIE 2011   

Tecău a ratat la Wimbledon


Horia Tecău face valuri pe Tamisa




Jucătorul român de tenis s-a calificat ieri în cea de-a treia semifinală consecutivă la Wimbledon. În faţa lui şi a partenerului său, suedezul Robert Lindstedt, vor ieşi azi cei care le-au răpit trofeul în 2010, după o finală de trei seturi.

Horia Tecău şi partenerul său, suedezul Robert Lindstedt, s-au calificat ieri în semifinalele probei de dublu de la Wimbledon, turneul de Mare Şlem găzduit de iarba londoneză.
Perechea româno-suedeză n-a avut nicio emoţie în faţa cuplului Daniele Bracciali (Italia)/Julian Knowle (Austria), de care a trecut cu 6-4, 6-2, 6-4.
Horia şi Robert, favoriţii numărul 5 ai competiţiei, au servit impecabil pe toată durata "sfertului" şi nu şiau pierdut niciodată serviciul.

În semifinale, cei doi vor da azi (ora 12.00) peste duetul austriaco-german Jürgen Melzer- Philipp Petzscher (favoriţi numărul 10). Este reeditarea finalei din 2010, pe care Tecău şi Lindstedt au pierdut-o clar, în trei seturi.
Desemnat de COSR să fie port-drapelul României la festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice, Tecău s-a bucurat ca un copil.
"Am primit vestea la Londra, unde particip la turneul de Grand Slam de la Wimbledon. Pentru mine este un sentiment minunat. Sunt onorat să fiu portdrapelul ţării mele. Cu drapelul în mâini, ştiu că îi voi avea alături pe toţi românii. Asta mă face să fiu mai puternic şi, de ce nu, să încerc să aduc o medalie României. Pentru mine, Londra este un loc cu o semnificaţie deosebită. Am jucat două finale la Wimbledon şi vreau să câştig în acest an. Vreau să devin campion la Wimbledon şi să port drapelul României pe stadionul olimpic. Totul este un încă un vis, dar sunt foarte aproape să îl transform în realitate", spune, într-un comunicat, sportivul care, spre deosebire de alţi tricolori, n-a refuzat onoarea de a sta în fruntea delegaţiei noastre la festivitatea de deschidere.

Autor: Daniel Conţescu   EVZ.ro  


  1.   Ce să mai citim?

  2.   Robot pe Marte

  3. Tatăl fondator al Uniunii Europene.            

  4. Colonizarea de pe Marte !

  5.   Ne pregătim pentru Marte

  6. Colonizarea Marte poate determina umanitatea să-și modifice ADN-ul ?

  7. Cine mai urăște să poarte mască?



Tecău a ratat a treia oară consecutiv un trofeu la Wimbledon!


Românul Horia Tecău a pierdut astăzi, alături de suedezul Robert Lindstedt, finala probei de dublu a turneului de la Wimbledon. Cei doi au fost învinşi de perechea Jonathan Marray / Frederik Nielsen, scor 6-4, 4-6, 6-7(5), 7-6(5), 3-6.

Horia Tecău şi Robert Lindstedt au ajuns pentru a treia oară consecutiv în finala probei de dublu a turneului de Mare Şlem de la Wimbledon. De fiecare dată, cei doi au ratat şansa de a pune mâna pe trofeu.
Sâmbătă, cuplul româno-suedez a capotat în faţa perechii formată din britanicul Jonathan Marray şi danezul Frederik Nielsen, scor 6-4, 4-6, 6-7(5), 7-6(5), 3-6.
Tecău şi Lindstedt au câştigat primul set, dar nu au putut să-şi consolideze avantajul. Cei doi jucători au cedat seturile 2 şi 3 şi au revenit miraculos în tie-break în cel de-al patrulea. Setul decisiv a curs într-o singură direcţie, iar Marray şi Nielsen au triumfat.


Marray şi Nielsen s-au impus în setul decisiv cu scorul de 6-3 şi au câştigat proba de dublu a turneului de la Wimbledon.
S-a ajuns la 5-3. Marray şi Nielsen vor servi pentru meci.
Marray şi Nielsen conduc cu 5-2 şi se îndreaptă cu paşi siguri spre victorie.
Perechea româno-suedeză şi-a adjudecat un nou game la 0. 4-2.
Britanicul şi danezul conduc cu 4-1.
Scorul este 3-1 pentru Marray şi Nielsen.
Tecău şi Lindstedt au pierdut şi cel de-al treilea game din setul decisiv. 3-0.
Gameul al doilea a fost câştigat tot de Marray şi Nielsen care au reuşit un break foarte important. 2-0.
Primul game este adjudecat de perechea Marray şi Nielsen. 1-0.
A început setul al cincilea.
Tecău şi Lindstedt au câştigat tie-break-ul cu scorul de 7-5. Ei au revenit după ce au fost conduşi cu 2-5. Scorul este 2-2 la seturi.
Este 6-6. Şi acest set se va decide în urma tie-break-ului.
S-a ajuns la 6-5 pentru Tecău şi Lindstedt. Până acum, nu a fost niciun break în acest set.
Marray şi Nielsen au revenit şi au egalat încă o dată situaţa la gamuri. 5-5.
Tensiunea creşte. Tecău şi Lindstedt conduc cu 5-4.
Marray şi Nielsen se ţin scai de adversari. 4-4.
Horia Tecău a servit şi nu a dat greş. 4-3.
Meciul este echilibrat în continuare. Scorul este 3-3.
Încă un game câştigat la 0 de Tecău şi Lindstedt. 3-2.
Se ajunge la 2-2 după cel de-al patrulea game din setul al patrulea.
Cuplul româno-suedez şi-a câştigat serviciul. 2-1.
Marray şi Nielsen au egalat. 1-1.
S-a reluat meciul. Tecău şi Lindstedt au câştigat primul game din setul al patrulea.
Jocul este întrerupt din cauza ploii, chiar înainte de începerea setului al treilea.
Marray şi Nielsen au câştigat setul al treilea cu scorul de 7-5 în tie-break.
Britanicul şi danezul au făcut un gest incredibil. În momentul în care conduceau cu 4-0, cei doi au semnalat arbitrului o decizie luată greşit şi au intors un punct în favoarea lui Tecău şi Lindstedt.
Este 6-6 şi s-a ajuns la tie-break.
Marray şi Nielsen îşi câştigă din nou serviciul. 6-5.
Se merge umăr la umăr. Scorul este 5-5.
Românul şi suedezul nu au putut specula o minge de break şi au pierdut gameul. 5-4.
Tecău şi Lindstedt câştigă la 0 gameul 8. Scorul a devenit 4-4.
Marray şi Nielsen conduc din nou. 4-3.
Egalitate din nou. 3-3.
Frederik Nielsen acuză dureri la încheietura mâinii stângi şi solicită intervenţia medicului. Nordicul este bandajat şi poate continua.
Cuplul britanico-suedez duce scorul la 3-2.
Situaţia în setul al treilea este din nou egală. 2-2.
Marray şi Nielsen nu au emoţii pe prorpiul serviciu. 2-1.
Tecău şi Lindstedt au replică şi se face 1-1.
Britanicul şi danezul conduc cu 1-0 la gameuri în cel de-al treilea set.
A început setul al treilea.
Marray şi Nielsen au egalat situaţia la seturi după ce au făcut un break, facilitat de un lanţ de erori comie de Lindstedt. 6-4.
Marray şi Nielsen şi-au câştigat serviciul. 5-4
Horia a servit excelent în acest game. Este 4-4.
Marray şi Nielsen şi-au adjudecat la 0 gameul al şaptelea şi conduc cu 4-3.
Se merge cap la cap şi scorul este 3-3.
Scorul a devenit 3-2 pentru perechea Marray şi Nielsen.
Începutul setului al doilea stă sub semnul echilibrului. Scorul a devenit 2-2.
Cuplul britanico-danez a câştigat gameul al treilea şi conduce cu 2-1.
Marray şi Nielsen au fost egalaţi. Scorul este 1-1 la gameuri.
Tecău şi Lindstedt au pierdut primul game din setul secund.
A început setul al doilea.
Tecău şi Lindstedt şi-au adjudecat primul set cu scorul de 6-4.
Marray şi Nielsen au redus din diferenţă: 5-4.
Scorul a devenit 5-3 la pentru perechea româno-suedeză.
Horia şi partenerul său au reuşit să facă breakul şi conduc cu 4-3.
Tecău şi Lindstedt egalează situaţia: 3-3.
Britanicul şi danezul au trecut din nou în avantaj, scor 3-2.
Scorul în acest moment este 2-2 la gameuri. Fiecare pereche şi-a câştigat serviciul. 

EVZ.ro  Autor: Andrei Călin   Sâmbătă, 07 Iulie 2012.

Piturca a ajuns la mila Ungariei

       Ungurii si-au facut deja calculele pentru baraj - Cum poate termina Ungaria in fata Romaniei ! Sandor Egervari, selectionerul...